Parcul Natural Lunca Mureșului, paradis al biodiversității

Divertisment

Parcul Natural Lunca Mureșului, situat în valea Mureșului inferior, între digurile construite pe fiecare parte a râului și între terasele înalte ale acestuia, este un paradis al biodiversității într-o zonă relativ restrânsă. Numărul imens de specii protejate de plante, precum și cele peste 200 de specii de păsări care aleg parcul pentru cuibărit, cresc valoarea științifică a zonei, în prezent protejată prin numeroase tratate interne și internaționale.

În interiorul Parcului Natural Lunca Mureșului, având o suprafață de 17.455,2 hectare, care se întinde pe teritoriul județelor Arad și Timiș, latura sa de est aflându-se la doar 4 kilometri de centrul municipiului Arad, râul străbate o lungime de 88 kilometri, având o lățime medie de 120 metri, iar ultima porțiune, de la Nădlac la Cenad, reprezintă granița între România și Ungaria.

Lunca Mureșului Inferior este un ecosistem tipic de zonă umedă cu ape curgătoare și stătătoare, cu păduri aluviale, galerii de sălcii și plopi, precum și zăvoaie și șleauri de câmpie, unic în țară prin frumusețea sa naturală, important loc de cuibărire și pasaj pentru un număr de peste 200 de specii de păsări, multe dintre acestea aflate sub un regim strict de protecție pe plan internațional. 

Conform lui Paul Hac, directorul Administrației parcului, inițial suprafața rezervației naturale Lunca Mureșului a avut mai puțin de 100 de hectare, fiind situată în zona Prundul Mare, zonă declarată arie protejată în anul 1970, când, în urma unor studii efectuate de un grup de experți, s-a ajuns la concluzia că populația de stârci cenușii din zonă trebuie ocrotită. În 1988, zona de rezervație a fost mărită la 12.000 de hectare și, datorită diversității speciilor de păsări și importanței unora dintre acestea pe plan internațional, a fost desemnată, de către Bird Life International, drept Arie de Importanță Avifaunistică.

Sub forma în care este cunoscut astăzi, Parcul Natural Lunca Mureșului (PNLM) există din anul 2005, când a fost declarat de către autorități arie protejată pentru întreaga suprafață de aproape 17.500 de hectare, fiind una dintre cele patru zone din România incluse pe Lista RAMSAR a Zonelor Umede de Importanță Internațională, atrăgând în prezent turiști de pe întregul continent.

Potrivit lui Paul Hac, administrarea PNLM se concentrează mai degrabă pe conservare și protejare decât pe dezvoltare, considerând că tocmai aria restrânsă a parcului este în parte responsabilă pentru bogăția biodiversității de aici.

Flora din rezervație este una foarte diversă, aici existând peste 1000 de specii și subspecii de lemnoase și ierboase, dintre care un număr mare de plante cuprinse în Lista Roșie a Speciilor Vulnerabile și Rare din România. 

Fauna ariei protejate este bogată și diversă, ca o consecință a varietății ecosistemelor acvatice și terestre, ce asigură condiții bune de viață pentru multe specii de animale de interes cinegetic și științific. Ea numără peste zece mii de specii, vertebrate și nevertebrate, din care câteva mii fac parte din cea de a doua categorie. În cadrul vertebratelor, păsările sunt reprezentate cu peste 200 de specii, peștii cu 50, mamiferele cu 40, iar amfibienii cu 8-10 specii.

Ornitofauna parcului este caracterizată printr-o multitudine de specii. Dintre speciile comune întâlnite aici pot fi amintite: cormoranul mare, stârcul de noapte, egreta mică, stârcul cenușiu, rața mare, pescărușul râzător, lișița, prundărașul sau prigoria. Dar sunt și specii mai rar întâlnite, unele doar în perioada pasajului, dintre care pot fi amintite: codalbul, călifarul alb, corcodelul pitic, cârsteiul de baltă, stârcul roșu, becațina mare, fluierarul de munte, lăstunul de mal, acvila țipătoare mică, șoimul dunărean, barza neagră sau stârcul roșu. 

Printre diferitele specii de mamifere care trăiesc în Parc sunt cerbul, mistrețul, vidra, vulpea, vidra, lutria, broaca țestoasă de apă, tritonul cu creastă sau numeroasa populație de popândăi.

Turiștii pot admira atât mamiferele cât și păsările din observatoare special construite.

În același timp însă, în apele curgătoare și stătătoare din rezervație, trăiesc peste 50 de specii de pește, făcând din această zonă una dintre cele mai bogate zone de pe segmentul unui râu din România.

„Pentru turiștii care doresc să petreacă o vacanță înconjurați de multă liniște, într-un loc în care natura este încă stăpână, Parcul National Lunca Mureșului dispune de 40 de locuri de cazare în cadrul Centrului de Vizitare Ceala, Punctul de informare Pecica și al Punctul de Informare Cenad, județul Timiș, iar cei care nu pot renunța la confort se pot caza într-unul din hotelurile din municipiul Arad’, a precizat Paul Hac.

Conform acestuia, cei mai mulți turiști, care doresc să admire frumusețea deosebită a a naturii, se plimbă pe jos prin zona ariei protejate, la pas cu aparatele de fotografiat după gât. O altă variantă pentru cei care doresc să rămână pe uscat îl constituie excursiile pe biciclete, iubitorii cicloturismului putându-se bucura aici de un traseu de 12,7 kilometri ce urmează cursul Mureșului, traseu marcat pe care, din loc în loc, se găsesc montate panouri informative despre obiectivele turistice din zonă.

Însă modul ideal de a petrece timpul în rezervație este cu barca pe apele râului, administrația parcului oferind spre închiriere, doritorilor, diverse tipuri de ambarcațiuni, de la canoe sau caiac, la barcă cu motor, la diverse prețuri în funcție de pachetul turistic ales.

De menționat că Parcul Natural Lunca Mureșului cuprinde o zonă sălbatică, numită Balta Bezdin, unde, din mai până în septembrie, luciul apei este acoperit de nuferi albi.

Nu în ultimul rând trebuie amintit și faptul că în interiorul Parcului Natural Lunca Mureșului există două mănăstiri foarte vechi. Prima dintre ele ca vechime, cu o primă atestare documentară din anul 1177, este Mănăstirea Hodoș — Bodrog, aparținând Bisericii Ordodoxe Române, cea mai veche așezare monastică de pe teritoriul României, aflată la circa 10 kilometri depărtare de municipiul Arad. Cea de a doua, situată la aproximativ 20 kilometri de municipiul reședință de județ, este Mănăstirea Bezdin, una dintre puținele mănăstiri ortodoxe sârbe din România, atestată documentar din anul 1539.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.