Situată pe drumul național DN 7, la 87 kilometri de municipiul Arad și la o distanță aproximativ egală și de municipiul Deva, comuna Săvârșin se află la poalele Munților Metaliferi, la contactul acestora cu culoarul Mureșului.
O localitate de dimensiuni medii, cu o populație de 3.290 locuitori potrivit datelor ultimului recensământ, Săvârșinul este totuși celebru, acest lucru datorându-se Castelului aparținând Casei Regale. Acesta se află aproape de intrarea în localitate venind din direcția Deva, fiind așezat în mijlocul unui splendid parc dendrologic.
‘Pentru locuitorii comunei Săvârșin este un sentiment deosebit faptul că sunt, dacă se poate spune așa, consăteni cu Regele Mihai I și cu ceilalți membri ai Casei Regale’, afirmă Ioan Vodicean, primarul comunei, cel care se autointitulează ‘Primarul Regelui’.
Potrivit acestuia, prima mențiune a numelui de Zawasyn apare în anul 1479, într-o transcripție de cancelarie a unui notar regal. După încetarea definitivă a stăpânirii otomane (1699), în această zonă a fost înființat un oficiu salin, iar după 1718, an în care Banatul a fost anexat Imperiului austro-ungar, localitatea care peste ani se va numi Săvârșin a primit rangul de târg (oppidum), datorită dezvoltării economice și a creșterii numărului de locuitori.
În continuare, Ioan Vodicean a spus că la mijlocul secolului al XVIII—lea, în centrul domeniului pe care se află în prezent Castelul Regal, se afla o clădire construită în stil baroc occidental (datând de la 1680), care aparținea așa-zisului ‘domn de pământ’, pe nume Edelspacher. Acesta, căruia Săvârșinul și alte trei localități i-au fost donate de către Împărăteasa Maria Tereza, a vândut domeniul unei mici familii de nobili maghiari, capul acestei familii, Andras Forray fiind pe atunci prim-comite al Comitatului Arad.
De menționat că localitatea primește în anul 1760 numele de Soborszin (de la cuvântele maghiare soo — sare, bor — vin, szin — șopron).
După ce la începutul lunii noiembrie a anului 1784 a fost incendiat de către coloana răsculaților conduși de Horia, Cloșca și Crișan, trebuind refăcut din temelii, castelul a avut diverși proprietari, ajungând în anul 1858 în proprietatea lui Leopold Nadasdy, acesta fiind cel care a reconstruit castelul în forma lui actuală, în anul 1860.
Același Leopold Nadasdy a construit un ingenios sistem de rețele subterane de colectare a apei freatice și a izvoarelor subterane și a adus un specialist căruia i-a comandat reamenajarea parcului, lucrare finalizată în anul 1876, domeniul având pe atunci circa 500 hectare, în mare parte fiind vorba de teren împădurit.
În 1941, în urma unui schimb de proprietăți, Castelul ajunge în proprietatea familiei Mocioni — Stârcea, care a a pregătit Castelul pentru ‘week-enduri de Coroană’, pentru ca în anul 1943 castelul să intre în proprietatea lui Mihai I de România, pe atunci Regele României.
După abdicarea de la 30 decembrie 1947, în drumul spre lungul exil al lui Mihai I, trenul cu care călătorea acesta a făcut la Săvârșin o ultimă oprire pe pământ românesc.
După naționalizare, Castelul de la Săvârșin a fost, pe rând, spital de boli interne, sanatoriu TBC și sanatoriu de boli nervoase, iar în anul 1967, Nicolae Ceaușescu a decis transformarea Castelului de la Săvârșin în Casă de oaspeți — reședință pentru șefi de stat, alocând peste 50 milioane lei în vederea executării unor ample lucrări de reparații capitale. Însă, cu toate aceste mari cheltuieli de investiții și cu toate că de-a lungul anilor au fost alocate sume importante pentru întreținerea curentă, Ceaușescu nu a vizitat Castelul decât de două ori, în anii 1969 și 1979.
Din anul 1990, Castelul de la Săvârșin, împreună cu parcul înconjurător având o suprafață totală de cca 16 ha, a trecut în administrarea RAPPS — Sucursala Olănești, regia făcând tot ceea ce a putut pentru a-l întreține.
După Revoluție, Castelul de la Săvârșin a devenit una dintre cele mai interesante atracții turistice ale județului Arad. În acea perioadă, cei care, mai mult sau mai puțin excentrici, doreau să petreacă o noapte în dormitorul familiei Ceaușescu, de pildă, puteau să o facă, Castelul oferind condiții excelente de cazare în cele șapte garsoniere și trei apartamente de care dispunea, putând fi organizate și mese festive.
Din anul 2001, după retrocedarea către Regele Mihai I, Castelul de la Săvârșin nu mai poate fi vizitat de turiști, ci doar admirat de la distanță. Totuși, cu anumite ocazii, porțile Domeniului Regal se deschid larg și astfel frumosul edificiu poate fi văzut mai de aproape.
‘În mod tradițional, Familia Regală petrece Sărbătorile de Iarnă la Săvârșin, numeroase grupuri de colindători, între care și binecunoscuții Dubași din localitate, venind cu acest prilej la Castel. Vin colindători din localitățile apropiate, dar și din alte localități arădene, precum și din județele Alba, Hunedoara sau Timiș. De asemenea, în prima zi de Crăciun, membrii familiei obișnuiesc să ia parte la slujba religioasă oficiată în biserica ortodoxă din localitate. Și tot în acea perioadă, membrii Familiei Regale obișnuiesc să facă cadouri unor familii nevoiașe din comună. O altă ocazie cu care porțile Castelului se deschid este festivitatea de premiere a Festivalului național de literatură ‘Dorel Sibii’, care se desfășoară anual la Săvârșin’.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.