Podgoria Aradului, printre cele mai vechi din țară, e atestată documentar de un mileniu

Divertisment

Se vorbește mult în ultima vreme despre așa numitele ‘Drumuri ale Vinului’, care constituie importante atracții turistice în mai multe zone ale țării, un astfel de exemplu fiind și Podgoria Aradului, sau Podgoria Miniș cum i se mai spune.

Traseul Podgoriei Aradului începe din comuna Păuliș, trece apoi prin localitățile Ghioroc, Covăsânț, pentru a ajunge la Șiria, comuna natală a lui Ioan Slavici, proiectul de realizare a acestui drum fiind finanțat de Uniunea Europeană, prin Programul Operațional Regional 2007 — 2013, Axa Prioritară 2.

Potrivit lui Geza Balla, unul dintre cei mai importanți viti-vinicultori din zonă și membru al Asociației Degustătorilor Autorizați din România, aproape în totalitate viile județului Arad sunt concentrate în această zonă a colinelor care formează ultimele ramificații ale Munților Zărandului. Din punct de vedere geografic, ea se întinde pe o lungime de circa 60 km și o lățime cuprinsă între 1și 4 km, de la intrarea în Radna (Lipova), până în zona localităților Șilindia și Mocrea, situate în partea mai nordică a județului.

Pe lângă aceasta, în județul Arad a mai existat o podgorie în zona comunei Șagu, la circa 10 km sud de municipiul reședință de județ, unde s-au cultivat însă mai mult struguri de masă. Din păcate, după 1990, această podgorie nu a mai fost lucrată, abia în anii din urmă existând aici tentative de replantare a unor suprafețe.

Podgoria Aradului este una dintre cele mai vechi din România, fiind atestată documentar la începutul secolului al IX-lea. Dar, potrivit unor legende, viticultura a fost practicată pe aceste meleaguri încă de pe vremea lui Burebista. O sursă documentară mai apropiată de prezent spune că undeva în jurul anului 1.000 d.Hr., Regina Ghizela, soția Regelui Ștefan al Ungariei, ar fi donat abatelui din Bakony, cu știrea soțului său, o suprafață de 17 sape de vie (o sapă fiind echivalentul suprafeței pe care o putea săpa un om într-o zi. n.red.).

Podgoria arădeană are o suprafață de 3.500 ha de teren viticol, din care sunt plantate în prezent cu viță de vie, circa 2000 de ha. Dar trebuie spus că podgoria se află pe drumul cel bun în ceea ce privește implementarea Programului de reconversie a viti-viniculturii de la noi din țară, de la demararea acestui program susținut cu fonduri de la Uniunea Europeană și până în prezent, plantându-se aici peste 1.800 ha cu viță de vie tânără.

De altfel, posesorii de plantații de viță de vie din județul Arad au fost între primii care au accesat fonduri pe acest program ce are ca obiect replantări de viță de vie, schimbarea soiurilor cu altele ‘nobile’, schimbarea soiurilor cu altele mai productive, schimbarea sistemului de susținere al viței de vie.

Climatul moderat, temperat-continental, cu ierni blânde și de scurtă durată, primăveri timpurii, veri calde și toamne lungi, determină aici în Podgoria Aradului, condiții ideale pentru cultura viței de vie. Iar alăturată climatului, compoziția solului, bogat în oxizi metalici, format pe roci eruptive, sunt daruri ale naturii care au contribuit la producerea faimoaselor vinuri roșii de Miniș, cunoscute încă de la mijlocul secolului al XVIII-lea.

Practic, se poate spune că podgoria este formată din două părți. Astfel, de la intrarea în Radna și până la nivelul comunei Covăsânț, condițiile de climă și sol sunt favorabile în principal, pentru soiurile roșii, fără a se exclude însă soiurile albe, iar de la Covăsânț încolo, spre Șiria, Măderat, Pâncota, Mocrea, Șilindia, condițiile de climă și sol sunt favorabile mai mult pentru soiurile albe, cultivându-se bineânțeles și soiuri roșii.

În mod tradițional, podgoria se caracterizează în ceea ce privește soiurile roșii cultivate în mod tradițional, prin Cadarcă de Miniș, Burgund mare, Cabernet Sauvignon, Fetească Neagră, iar la soiurile albe prin Mustoasa de Măderat, Sauvignon, Riesling italian.

Din păcate, iar acest lucru este mă deranjează, ca profesionist, proprietarii de suprafețe viticole care plantează viță de vie, în marea lor majoritate, merg pe soiuri ‘internaționale’, cum ar fi Fetească Albă, Chardonnay, Merlot sau Pinot Noir, renunțând din ce în ce mai mult la soiurile tradiționale în zonă’, spune Geza Balla.

În opinia acestuia, este o mare greșeală, generată și de faptul că din păcate, cea mai mare parte a celor care participă la programul de reconversie nu au nimic în comun cu profesia de viticultor. Și necunoscând nimic despre tehnologie, nu țin cont de cerințele soiurilor față de sol, față de climă, față de modul cum se amplasează aceste soiuri pe diferite suprafețe. Iar rezultatul va fi că peste câțiva ani aceste vii nu vor mai produce deloc sau vor produce struguri de slabă calitate.

Geza Balla spune că în calitate de viticultor a promovat și promovează și în continuare, soiurile tradiționale, în primul rând Mustoasa de Măderat, Cadarca de Miniș, Burgund Mare și Feteasca Neagră, soi pe care a fost primul care l-a cultivat în această zonă, cu rezultate foarte bune.

‘Vinurile preparate din aceste soiuri reflectă cu fidelitate așa numitul caracter de ‘teroire’, pe care îl găsim mai ales în zona pentru vinuri roșii, cu soluri brun — roșcate de pădure, bogate în oxizi de fier, în microelemente, în aceste zone fiind suprafețe întinse unde grosimea solului fertil nu depășește 25—30 cm, după care urmează roca ‘mamă’, o rocă foarte grea, puternică — granit sau rocă vulcanică—aceste tipuri de sol dând vinului caracterul de care vă spuneam, caracter pe care îl găsim la aceste vinuri doar aici. Iar noi trebuie să ieșim în evidență cu aceste lucruri’, a susținut Geza Balla.

Privitor la programul de reconversie, acesta a precizat că prima fază a programului a debutat timid în anul 2006, cu modernizarea unui singur hectar de vie. Însă oamenii au prins curaj, iar programul a accelerat atât de puternic, încât în 2012 a fost suspendat temporar, deoarece cererea ajunsese la 1.000 de hectare numai în acel an, iar banii destinați să fie absorbiți de viticultorii români fuseseră epuizați. În prezent se fac pregătiri pentru startul programului pe 2014 — 2020.

Spre deosebire de alte podgorii din țară, în Podgoria Aradului se plantează, foarte mulți producători profitând de acest program. Însă în opinia lui Geza Balla, se plantează haotic, majoritatea proprietarilor de terenuri viticole neaavând habar de această meserie.

‘În opinia mea, proprietarii de terenuri care nu sunt de specialiști în domeniu, ar trebui obligați să-și ia un consultant care să îl consilieze în privința alegerii soiurilor funcție de sol. Cred că aceasta ar fi o soluție corectă, atât pentru producătorii în cauză, cât și pentru podgorie. Aceasta deoarece o plantație nu o faci doar pentru un an sau doi. Nu este o cultură pe care dacă nu o exploatezi bine în acest an, o vei face în anul viitor și totul va fi bine. Vița de vie este o cultură longevivă, o cultură care se face pentru mai mulți ani, o cultură care, în condiții de întreținere corespunzătoare poate trăi chiar 70 — 80 de ani. Trebuie să știți că în rocă, rădăcinile viței de vie pot ajunge până la 7—8 metri adâncime’, a conchis Geza Balla.

Potențialii turiști care doresc să viziteze această zonă pitorească, trebuie să știe că prima Școala de viticultură din țară a luat ființă la Miniș, localitate aparținătoare comunei Ghioroc,în anul 1881, iar patru ani mai târziu, în 1885, a luat ființă prima pepinieră viticolă la Barațca — Păuliș.

De menționat că zonei Minișului i se atribuie întâietatea la nivel mondial în ceea ce privește producerea vinului de tip ‘Aszu’ din soiul Cadarcă, în anul 1744.

Mai trebuie spus că în localitatea Miniș ființează cea mai veche Vinotecă, cu cel mai vechi vin produs în 1926. Și tot la Miniș a fost înființată, în anul 1957, o stațiune de cercetări horti-viticole, în imediata apropiere a acesteia existând din anul 1987 Muzeul Viei și Vinului.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *